Flori de dor...

Fa-ma sa imi fie dor,de zambet dulce si amor
De ochi superbi ce stralucesc,in umbra razelor de soare.
As vrea ca timpul sa se opreasca pentru noi
Sa te astept si tu sa vi…impreuna amandoi…
Caci doar cu tine luna straluceste noaptea
Norii albi,cerul albastru,flori de dor…un dor cam aspru…
Dimineata tu rasari,aduci cu tine razele de soare
Si-mi zambesti,dulce ca o petala de floare.
Fa-ma sa imi fie dor de ochii tai superbi caprui
Inima-mi umbla hai-hui…undeva departe…te cauta pe tine….

De ce ploua?

Ploua pentru ca urmeaza sa am eu o zi proasta…pentru ca ceva rau s-a intamplat sau urmeaza sa se intample…ploua pentru ca pamantul are nevoie de apa…ploua pentru ca norii sunt tristi…ploua,ploua,ploua…
Stiti ce? Nu prea imi plac zilele ploioase…ma simt asa…fara vlaga…molesit.Si putin trist.Deci clar nu am chef de nimic.


Ploaie dulce amara fa-ma sa zambesc
Sa ma uzi cu a ta culoare,sa ma cureti cand gresesc…
Sa ma alinti sa-mi iei tristetea de pe buzele sarate
De lacrimi si de ploi aduse…du-ma undeva departe…
Stiu ca am gresit si poate mai gresesc
Nu ma pedepsi prea aspru vreau drumul sa-l gasesc
Dar ploaia a-nceput si fulgera si tuna
Si ma pierd in intuneric inghitit de furtuna.
Astept momentul bun,cand poate o sa treci
Si ma las purtat de vant… in noptile reci…

Intre pereti

A mai cazut o petala,s-a mai dus o floare
S-a asternut covorul viselor tale
Stiu ca a trecut timpul uite-l cum s-a scurs
Viata asta amara n-are bilet…decat de dus.
Intoarce-te copilarie stiu,cu totii asta vrem
O viata fara griji,un zambet,de nimeni nu ma tem
Ca dupa moarte vine viata,dupa viata vine moarte
Asta-I mersul vietii sensul este scris in carte.
Demoni cu chip de om,prieteni ce ma-nconjoara
Acestia adora sa vada un suflet cum moare…
Un suflet cum se stinge,cand nimeni nu-l mai impinge
Numai e nimeni cand cad…sa ma ridice…
Am invatat ca-n viata e de ajuns sa cazi odata si inveti
Ca e ingrozitor sa stai singur intre patru pereti
Sa te gandesti odata daca e bine sau e rau
Sa pui cap la cap… tot ce-I in capul tau.